Cartea cu cele șapte sigilii
Capitolul 5
Viziunea despre Miel 6 Și am văzut stând în picioare, la mijloc
e, între tron și cele patru ființe și între bătrâni, un Miel ca înjunghiat
f, având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte
g duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul.
Note de subsol
e Lit.: în mijlocul tronului, sau: în mijlocul bătrânilor. Autorul subliniază poziţia centrală a Mielului în acţiunea lui Dumnezeu asupra istoriei. Cristos-Mielul are o poziţie centrală şi faţă de cele patru fiinţe şi bătrâni, cărora le este atribuită o oarecare centralitate în acţiunea lui Dumnezeu asupra istoriei (cf. v. 6a).
f Figura Mielului este folosită de autorul Apocalipsului în continuarea tradiţiei VT (Is 53) şi a Evangheliei după sfântul Ioan (1,29.36) pentru Cristos mort (înjunghiat) şi înviat (In 20), cu care creştinii vin în contact în liturgia duminicală. Dar autorul îmbogăţeşte această tradiţie cu alte elemente prin care descrie noutatea lui Cristos. El deţine plinătatea puterii regale (şapte coarne) prin care depăşeşte tot ceea ce este negativ în istorie. Comunităţii liturgice, căreia îi este proclamat Apocalipsul, îi este adresată invitaţia de a decodifica şi aprofunda (şapte ochi) activitatea lui Cristos-Mielul, prin Duhul Sfânt, în desfăşurarea istoriei oamenilor. Cristos-Mielul posedă plinătatea Duhului (şapte) pe care îl trimite ("suflă" cf. In 20,22) omenirii. Trimis ca dar la toţi oamenii, Duhul Sfânt tinde să-i ajungă pe toţi (tot pământul) şi, în contact cu realitatea umană, se "ramifică" (cf. Is 11,2-3) răspunzând exigenţelor diferitelor situaţii ale oamenilor.
g Unele manuscrise omit: cele şapte.